Blog

Problemele omenirii

Da, el.

Din milioanele de locuri, oameni, lucruri, intimplari de care ne lovim direct sau indirect intr-o viata de om, fiecare retine si e impresionat de una sau alta, unul sau altul, ceva sau altceva.

Pe mine, din nu shiu ce motiv, ma impresioneaza EL.

E mai trecator si scurt-in-viatza ca o efemerida, trece instant de la foc dogoritor la racoarea iadului (ce frumos spus, nuantzat, nu raceala sau inghetz, doar racoare, dar a iadului, metafora de mare forta, clar ca autorul e un mare om de litere). Imens si totusi la usa din dos a vietii, personalitate puternica atita timp cit nu e brusc nimicul absolut. Te-ai putea lovi de el daca te-ai afla in raza lui de acoperire, daca n-ai fi atit de marunt incit sa te gasesti muuult prea departe. Viata si moarte in aceeasi clipa, acu’ fierbinte, acu’ sloi.
De-as avea destul, nu doar in imaginatie, as umple lumea de el, sint majoritari cei ce-l merita si inainte si dupa extinctzie. As da in stinga si dreapta, cu stinga si dreapta. Bucati, fragmente sau intregi. Supremul inutil fara de care presedintele republicii metaforelor n-ar avea ce conduce.

Mi se pare fascinant…
…cacatul de urs polar.

August 24, 2011

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

  prev   |    next