Blog
Let’s bullshit, Romania!
Dupa temperaturi mici si vinturi mari, dupa vulcani si ghetari, m-am intors plin de scriitura in mine.
Am auzit ca poporul cel mai tare din Europa, buricul acestui continent, copilul Decebalei si-al lui Traian, si-a forfotit creierul si-a dat din el un mare proiect: “Hai sa o facem, Romania!” (Se pronuntza cu mult patos, in pozitia statuii lui Mama Russia, “e”-ul sa iasa ca un “ah” afectat). Nou prilej de impartit stickere, afise, sepci si tricouri (cu banii aruncati pe ele se puteau plati, de exemplu, nishte stomatologi sa planteze bombe cu explozie intirziata in plombele svarovschi ale unor nesimtiti aruncatori de gunoaie).
Io zic asha, si sint convins ca zic bine:
In ultimii 20 de ani au fost milioane de initiative de-astea de Power Puff Girls (“Vaaai, dar cineva trebuie sa faca ceva!”, “Nu putem ramane reci la mizeria din jur!”, “Bla Bla”), care fug de la gradi ca sa salveze ele lumea. Multi din cei care initiaza si se ocupa de asa ceva au fost in natura cam cit am fost io intr-un club.
Rezultatele s-au vazut. Cacatul in care ne zbatem ramine in continuare in strat gros si afinat, mereu proaspat. De ce? Simplu. Pentru ca e o prostie sa actionezi doar asupra efectului, uitind complet ca el are niste cauze.
Nesimtzitzii care sint de fapt cauza jegului in care navigam ishi vor ride-n barba: ce bine, de-abia s-a facut loc pentru gunoaiele proaspete pe care le avem de aruncat. Iar “voluntarii”, peste citeva luni vor aduna cacatul proaspat, in cadrul vreunui nou proiect “Let’s do it Romania se intoarce”, fericiti ca au facut o fapta buna, ca o sa stea la o tacla docta cu gizas pe terasa raiului la un PET de ambrozie.
Si pe mine ma doare sufletul de jegul din jur, pun pariu ca mai mult decit pe majoritatea participantilor. Am incercat si io varianta (sau am trecut si io prin faza asta? – ar fi o formulare mai buna?) cu strinsul gunoaielor dupa altii. Dar Creierul meu (respect, stapine!) n-a stat degeaba si a rationat. Si m-a scos din stadiul de soldatel sepcuit si tricouat, cu saculet si minushele.
Toti voluntarii de la LDR se bucura de un pic de mila din partea mea pentru ca nu au inteles toate astea.
September 27, 2010