Blog

Clisee

La bal, la bal

Un gigel, acum 150 de ani, a terminat liceul.
Azi, dupa 150 de ani, gigel s-ar putea revedea cu colegii de liceu de acum 150 de ani.
De ce ar face asta cineva normal la cap?

Pe oamenii cu care ai ceva in comun ii tii linga tine si te tin linga ei din prima zi dupa terminarea liceului pina la vesnica pomenire (si, de ce nu, dincolo de ea). Oamenii cu care ai de schimbat idei, cu care ai beri de baut, cei cu care faci revelioane, aniversari sau doar itzi mingii blana de pe coaie iti sint cunoscuti. Ii stii. I-ai gasit. Ai dat de ei mai demult, indiferent ca erau colegi din uter sau proaspat intilniti pe strada, ai dat de ei cind era timpul sa dai de ei. Nu trebuie sa vina vreo zina buna,vreo revedere, sa-ti aduca inapoi milioanele de prieteni pierduti ai tineretii.

Tineretea e perioada cu cei mai multi si mai incerti prieteni.
Viata e perioada cu cei mai putini dar mai siguri prieteni.
De-aia viata dureaza mai mult decit orice alta scoala (se-ntelege cit de subtil v-am strecurat ca viata e o scoala, da?). Ea e singura care confirma prietenii si oamenii cu care ai ceva in comun, singura care n-are nevoie de alte evenimente care sa adune la un loc oameni care s-au bashit la un loc intr-un supermarket acum 800 de ani.

Ma intilnesc cu placere cu o sumedenie de oameni cu care intimplator am fost coleg de liceu (cu R. am facut cel mai bestial craciun din ultimii 1500000 de ani, cu A. e o placere sa vorbesc despre Land Rovere, cu E. e super fun sa ma aud si sa recapitulam omletele din tinerete etc.). Da’ care-ar fi rostul revederii de x ani de la terminarea liceului? Confirmarea prin comparatie pe care toti o asteptam? Hai sa vedem citzi copii are Ginel, ce firma are si cit de director e el la firma aia? Intereseaza pe cineva? Peste inca 10 ani o sa mai fie Ginel director la firma aia sau o sa fie un gunoi care-si grebleaza brinza de pe coaie ca sa traiasca de azi pe miine? (Caz real al unei proaste foarte proaste de la revederea mea de liceu de acu 10 ani la care m-am dus cind eram inca labagiu cu amintirile)

Cre’ ca treaba cu revederile a ramas in mintea lui romanache de pe vremea cind n-avea cu ce sa-si umple timpu’, ca era umplut de ceausescu cu nimic. Atunci era o bucurie sa revezi pe oricine, fie baba cotzofana cu buze subtiri care preda limba romana cu ura prelingindu-i-se pe barbie, fie pe nea stelica de la atelier. Acu’ e plina lumea de oameni pe care vreau sa-i vad si n-am timp.
Asa ca….la bal, la bal aba laba laba laba…

May 29, 2012

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

  prev   |    next